„Crima de la jubileu” – Lucia Verona

„Apare cartea”, apoi „A apărut cartea.” . Ia să vedem noi despre ce e vorba, îmi zic. Și o cumpăr, nu după o altă pățanie (cumpărasem și eu și mama câte un exemplar, dar am rezolvat problema). Toată lumea o lăuda. „Vai, ce mică e!” a fost prima reacție a colegei mele dar, cum esențele tari se țin în sticluțe mici…

Începe, frumos (și util, cel puțin pentru mine), cu prezentarea pe scurt a câtorva personaje importante. O cimă la balet, apoi dialog, deși nu văd prezența autorului. Dar avem autor, omniscient, după „steluțe” (***) . După câteva pagini poliglote, îmi schimbă fontul. Asta-i bună! Dar citesc, de vreme ce se anunță interesantă și autoarea așteaptă impresii. Alte steluțe, dar tot font italic. Aflu că era povestit din altă perspectivă. World Trade Center? Abia terminasem cu rememorările televizate. Dar cea mai „tare” parte a începutului e sfârșitul primului capitol, unde, în opt paragrafe, opt personaje, pe care încă nu le deosebesc, împărtășesc opinii.

Mă lămuresc rapid. Pentru a sărbători a cincizecea aniversare, multimilionarul Laurențiu Sângeorzanu invită, la petrecerea de la hotelul lui, pe celebra soprană de coloratură Stella Marian-Harrington. Discuții, amuzante sau ironice, ploaie (prea multă, ajungându-se la inundație), personaje diverse (un politician, un doctor, un bancher, un avocat, un ziarist, o prezentatoare meteo, români sau străini), alt font italic, cu povestea unui afacerist din America, o valiză cu bani, multe identități și locații.

Până acum… Ce să zic? Unde e acțiunea? Ei, nu, stați liniștiți, toată acțiunea e deja la nivelul adânc al istorisirii, de aceea vă recomand de pe acum să o citiți cu atenție, pentru că toate gesturile, aparent neînsemnate, au alt rol când știi substratul. Dar moare cineva! Ura! (mă bucur ca cititor, nu ca prezență civică). Victima e chiar sărbătoritul. Și cea mai savuroasă perspectivă a romanului, soprana, amatoare de romane polițiste, devine detectivul, din moment ce ea cânta la momentul crimei.

O femeie deșteaptă, atentă la detalii, capabilă să vadă și să audă mai multe decât ar trebui. Între timp moare și recepționerul, „omul șefului”, cum ne este prezentat la început. Între dublă crimă și crimă și premeditare, părerile (și dovezile ce susțin teoriile) sunt împărțite. Nu uitați de secvențele omului de la World Trade Center, care își schimbă aspectul, să scape de trecut, de „Familie” și de legăturile nedorite. Alte indicii, un mort găsit îmbrăcat, apoi dezbrăcat, Stella, care, așa calmă, mai că pare vinovată de ceva. Inundația care îi izolase trece, apare poliția. Stop! Unde, cum, ce? S-a terminat?
Nu, mai sunt câteva pagini, suficiente însă pentru a te trece din nou prin acțiunea întregii povești. Afli vinovatul (sau vinovații) și derulezi caseta înapoi, abia acum înțelegând de ce dialogurile alea aparent inoportune.

Cert este că e un roman delicios, detectiva de serviciu se comportă admirabil, personajele sunt interesante prin secretele lor. Firul se leagă, are fragmente amuzante, uneori ironice, te captivează. Admit faptul că orele de curs de vineri sunt singurele care m-au scos cu ochii din carte.

Susțin opinia domnului Arion („Dacă aș fi în locul Luciei Verona, n-aș lăsa-o pe celebra soprană de coloratură Stella Marian-Harrlington doar în paginile romanului „Crima de la jubileu”. Aș purta-o ca protagonistă în multe alte cărți polițiste à la Agatha Christie.”), o felicit pe autoare pentru frumusețea de roman și vă doresc lecturare plăcută!

„O uram. Întrebarea, desigur. Pentru Joanna nu mai aveam de mult sentimente atît de intense.”

„-Vaaai, Țumpi, cum poți să spui așa ceva?! Știi doar că nu te iubesc decît pe tine, sări Adelina.

-A, da? Bine, dacă zici tu…”

„Futu-i… E mort, se enervă el după ce încercă telefonul.

Adelina, care nu fusese atentă la discuție, se sperie:

– Cine a mai murit?

– Nu cine, ce, o lămuri Andrei.”

2010, Ed. Crime Scene Pulbishing.

Anunțuri

19 păreri la “„Crima de la jubileu” – Lucia Verona

  1. Frumoasa recenzie, am intrat pe blogul autoarei si am ramas consternata, Ada, tu ai 17 ani? Pff, eu credeam ca esti mai micuta. 😛 :))
    Nu stiu cum se face ca eu sunt ultima care le afla pe toate. 😦

  2. Interesant. M-a pus tanti Jeni să i-o cumpăr și eu. Acu o să mă trimită și la lansare, să-i iau un autograf de la doamna Lucia. M-am scos!

  3. Romanul e chiar excelent. Recenzia dvs. îl prezintă destul de reductiv și dintr-o perspectivă cam nepotrivită, adică a unei subiectivități care plasează în centrul cronicii cronicarul, nu autorul. Ceea ce, avînd în vedere diferența de anvergură, nu se face. Dacă scria Lucia Verona despre debutul dvs., poate mergea.

      • Multumesc frumos!
        Acu, domnul Gârbea are dreptatea dumnealui, dar eu nu intenționam să fac o recenzie „oficială”, lucru pe care l-am mai spus…

  4. Pingback: Vania – Dicţionar de rime | Caius

  5. hello Ada, am primit offline ul tau. pai am de gand sa mi-o achizitionez dar nu stiu cand. dar vreau sa o citesc pentru ca imi plac romanele politiste, de la Agatha Christie mi se trage.

    cum o termin, discutam. sper sa ma surprinda placut.

    bye

  6. Pingback: Careul de dame « Ada Pavel's Blog

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s