Colegii și… colege

    Da, da, eu învăț la Colegiu Național. Deci nu vă puneți cu mine! 😆 Of, nu, glumeam. Nu sunt așa înfumurată. Nu, nu. Mă mândresc de faptul că învăț acolo, cel mai bun liceu din oraș, dar nu o să dau cu pumnul în masă din cauza asta. O știu eu și e de ajuns. E unul dintre cele mai cunoscute colegii din țară cu medii foarte foarte mari. Și până să ajung aici, mi se zvonise (de invidioși, se pare) că se dau notele pe ochi frumoși și doar de prestigiul școlii. Da, la religie și muzică și alte desene. Dar astea erau la fel și în generală. Deci pică teoria. Pentru că se învață, se predă, sunt profesori și profesori, unii care vor lecția știută pe dinafară, alții care vor să reții importantul, unii care notează pentru o singură oră și alții care observă evoluția elevului de-a lungul a câteva ore. Doar pentru că li s-a spus că e ușor, nu înseamnă ușor pentru ei. Înseamnă ușor pentru cei de aici, care învață, chiar dacă nu constant, atunci când trebuie.

   Acum, colege. Dacă nu v-am spus deja, o am colegă de bancă pe Ancu. Și ce cuminte e! 😆 Zic asta pentru că am avut colege care mă țineau de vorbă toată ora, sau care se foiau pe loc, sau cine mai știe ce.

Am de anul trecut un carnețel. Care, conform lui James, a fost Carnețelul secret sau CZN (carnețel zburător neidentificat, pentru că aruncam cu el în capul colegului). Și mi-au semnat și mâzgălit și desenat mai toți colegii – colegele (că cei trei mușchetari – băieții – se exclud).

Și zilele trecute, Ancu a adăugat:

Să nu uit cum mă cheamă 🙂

Mai e Meme(fără blog, că e a mea și nu vă las :p ), care e o scumpă și cu care mă simt bine și care are încredere în mine și… mersi, scumpa!

Și, ultima, dar nu cea din urmă, Elena, cu care am o relație specială, adică ba nu ne credem, apoi ne împăcăm și realizăm ce prostioare ne-au tinut departe.

Vă iubesc pe toate trei ca pe sororile mele. Oty, nu te simti rău, că stii că pe tine te ubesc zilnic.

Mă simt bine la școală. Da, știu că unii nu au aceeași părere, dar eu mă simt bine.

Vă trimit gânduri senine din liceu!

UPDATE (na, că tot la coadă ești): Alex, în lungile lui discuții, uneori pornind de la ceva și terminând cu altceva, m-a convins să scriu asta:

„S-a aplecat și și-a lipit buzele de ale mele. Am închis ochii, nu știu sigur dacă pentru că așa am văzut prin filme sau pentru că voiam să mă concentrez pe ce simt. Buzele lui erau calde, dulci de la bomboana pe care o împărțise cu mine. Voiam să le gust la infinit. I-am atins buza de jos cu vârful limbii și a scos un oftat. Așa, cu buzele depărtate, aroma lui m-a învăluit. Era la fel ca el tot, ademenitoare si… acum știu, voiam să mă concentrez pe ceeea ce simțeam. Mi-a mușcat încet buza de sus, lăsându-mă să respir – uitasem, pierdută în valul cald al respiratiei lui. Aș fi rămas așa pentru totdeauna, poate chiar aș fi mers mai departe, dacă nu îmi șoptea că mă iubeste. M-am speriat – eu îl iubeam?”

Anunțuri

28 de păreri la “Colegii și… colege

  1. Pingback: Colegii și… colege - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Si eu vreau sa merg la cel mai bun liceu din oras, adica acum cel mai bun, dar toata lumea care nu vrea sa mearga la el zice ca notele is cu mult ridicate. Ei bine, stiu destul de multi care invata acolo si zic ca nu-i asa, si ii cred. Dar eu stiu de la cine vin zvonurile astea…

  3. „..am o relație specială, adică ba nu ne credem..” din asta rezulta ca nu ma crezi?? mda.. cam asa, adica eu asta inteleg, desi… era vorba ce „a crede”, oare????
    „..apoi ne împăcăm și realizăm ce prostioare ne-au tinut departe.” asa e??? :-j

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s