Regatul II

Lady Mary

Asta îmi e, probabil, ultima zi aici. Lordul de Loxley a venit cu siguranță să-mi ceară mâna, iar tata va fi mai mult decât bucuros să accepte. Totuși, o parte din mine tânjește după libertatea de a avea la picioare orice bărbat. Mama spunea că poți fi o soție demnă și o femeie râvnită.

Iată-mă pășind spre sentința care-mi va îneca libertatea. Se deschid ușile, sunt anunțată, toată lumea se înclină în drumul meu. Am crezut că va fi o cină restrânsă… Mă înfățișez Maiestății Sale, care mă prezintă noii sale soții, de care eu nu știusem, nepoata Lordului. Apoi mă retrag, în așteptarea celorlalți fii ai regelui. Lordul de Loxley mă salută de la distanță. apare Henry, apoi Pierre, fiii Maiestății Sale. După ce o cunosc pe regina Anne, mă salută. Mi-a fost dor de ei și aș vrea să renunț la parada asta pentru două clipe în care să-i strâng la piept. Dar, dacă tata binevoiește a-și invita fiii să înnopteze aici, mă voi strecura în camerele lor, cu riscul de a fi prinsă. Micul Jules este un prințișor șarmant. Mama lui, cea mai actuală fostă soție a Maiestății Sale, îl urmează ca o supusă. După ce este cunoscut reginei, vine și îmi sărută mâna. Îi gâdil încet vârful nasului și îi fac cu ochiul. Tare cred că Jules va fi ultimul copil al Maiestății Sale, deoarece Lady Anne nu pare… prea încântată de noua poziție, ca să zic așa.

– Lady Mary, mi se adresă Sir Henry, de ce credeți că Lady Anne este atât de… încruntată?

– Pesemne că o copleșesc emoțiile, am presupus.

– Eu cred sincer că s-a așezat pe coroană, râse Sir Pierre.

– Sir Pierre, ce vă face să credeți asta? m-am amuzat.

– Faptul că îi lipsește de pe cap. Credeți că maiestatea Sa nu i-a dăruit cel puțin două, la fel de frumoase ca ale lui Lady Catherine?

– Emoțiile, Sir Pierre, emoțiile, am repetat, deși gluma lui m-a binedispus. Nu este nevoie de răutăți. Încă.

Sir Henry se aplecă în față, aproape de obrazul meu.

– Când te prind în brațe, Lady Mary? Îi ating ușor brațul și îl depărtez.

– Caută să rămâi peste noapte. Spune-i și lui Pierre. Vă găsesc eu.

Regele ne-a invitat la masă și Sir Henry n-a mai răspuns.

<<Regatul I

Anunțuri

13 păreri la “Regatul II

  1. Pingback: Regatul II - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. „Eu cred sincer că s-a așezat pe coroană” :)))

    frumoase rânduri, ca de obicei.

    da, ţi-am zis că m-am apucat să scriu pentru concursul la care am înţeles că şi tu participi, cu romanul poliţist? dar cred că mă opresc. am doar ideea. dar n-am nici o tragere de inimă.

    dar sunt sigură că tu vei face o impresie bună cu manustrisul tău, dacă nu chiar să-l câştigi:)

    baftă

    • o, nu mi-ai zis! Rușine să-ți fie! 😛 Ai avea cu ce să scrii. Adică, din ce am citit pe blog la tine, ai idei și stil tocmai bun pentru polițiste. Dar dacă nu vrei și nu ai tragere de inimă…
      Mulțumesc pentru urări! Dacă vrei, ți-l trimit pe mail, poate să arunci un ochi. Poate te inspiră cumva 😀 . Zic și eu…

      • da, păi l-am descoperit nu demult. nu ţin eu aşa secrete doar pentru mine!

        da, dacă vrei să mi-l trimiţi, aş fi so happy!!:)

        ms, abia aştept. am să-ţi trimit şi eu pe al meu, asta nu ştiu când, căci nu ştiu dacă îl mai termin ^^.

  3. Pingback: Regatul III « Ada Pavel's Blog

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s