Acolo

    Titlul se leagă de… vedeți voi imediat.

Așa, am revenit și recunosc că a fost al naibii de greu să nu scriu nimic două zile, deși am fost prezentă la comentarii și pe fb. Scuze, Suzy! 😀

Niște zile aiurea, colega de Twilight a făcut varicelă (eram precisă!) și cealaltă se codește ( „Să-l întreb pe tata…” De parcă eu nu știu că așa își face ea minciunile, pe baza aprobării tatălui ei.) În spatele blocului se izolează ( nu la mine, la blocul din fața geamului meu) și n-au înnebunit cu niște bârâiuri. Vecinii se ceartă (încă). Afară stă să plouă (din nou).

Am făcut uite-așa recapitularea.

   Am promis, iar unii au citit în avanpremieră, că mai scriu ceva. Și uite că scriu. Nu știu exact ce titlu va avea această serie, dar când va avea, va apărea și la Ce mai pun pe foaie.

Până atunci…

Mergea pe trotuarul prăfuit, cu șuvițele rebele certându-se cu vântul năvalnic care o făcea să închidă ochii și să meargă, bazându-se pe amintirea a câți pași are de făcut până să cotească. Auzea o mașină în spate, dar nu îi păsa – ea era pe trotuar. Mergea încrezătoare, cu ochii închiși, cu pachetul de țigări în mână.

A simțit cum pachetul îi alunecă, și s-a oprit brusc, deschizând ochii. În fața ei, o mașină roșie oprise de-a latul străzii înguste. S-a întors instinctiv după pachet și aproape a dat peste băiatul care stătea exact în spatele ei, zâmbindu-i.

I-a întors o privire suspicioasă, iar el și-a arătat dantura perfectă într-un surâs cald.

            – Pachetul meu? întinse ea mâna.

            – Nu mai fuma, îi șopti, apropiindu-și fața de a ei.

            – De ce nu?                              

            – De ce da? insistă el.

            – Dă-mi pachetul, oftă fata, încercând zadarnic să smulgă-i pachetul din mână.

            – Hai cu mine! îi propuse, deschizând portiera.

            – Unde? întrebă ea, încrucișându-și mâinile la piept.

            – Acolo…

Nu; nu mai voia acolo, pentru că… Nu mai voia iar toate acele trăiri, nu. Se apucase de fumat tocmai ca să uite mirosul acela… și fugise de el atâta vreme ca să renunțe acum? Tocmai acum, când o aștepta Mike acasă…

            – Te rog, insistă el. Doar să vorbim; doar…

I se pierdea glasul când se gândea cu câtă dăruire se afișase ea acolo, cândva, când erau încă… Încă nebiruiți de cotidianul zilelor.

            – Nu… Nu pot, se bâlbâi ea. Mă așteaptă Mike, porni din nou, trecând pe lângă mașina roșie. Băiatul o prinse de braț și o trase lângă el.

            – Cu ce e el mai bun ca mine? șopti furios, cu ochii sclipindu-i.

            – Nu mai vreau, bolborosi ea, ferindu-și privirea și retrăgându-se din strânsoarea lui.

            – Nu mai vrei să râzi? îi strigă în urmă. Nu mai vrei să visezi?

Fata s-a oprit și s-a întors, cu ochii în lacrimi, cu vântul încă vuind din spatele ei, propus parcă că îi tulbure și mai mult gândurile.

            – Nu mai vreau să doară, șopti, apoi începu să fugă în direcția opusă. Nici nu era sigură că o auzise, dar nu-i păsa. Făcuse prea mult rău ca să îi mai dea vreo șansă. Nu îi plăcea calmul lui Mike, dar era mai în siguranță așa.

            A rămas cu ochii după ea până nu a mai zărit-o în spatele monștrilor de beton. S-a urcat în mașină, învârtind în mână pachetul de țigări. Îi era atât de dor de ea, cu toate cuvintele ei întortocheate și insinuante, cu tot ce însemna Clara. Dar nu o mai putea avea, că era a lui Mike. L-ar fi putut bate chiar în seara asta, dar ce bun îi aduce în ochii ei? Mai bine îl lăsa în pace; oricum, ea părea prea convinsă să nu-i mai vorbească.

            Dar putea să îi vorbească tipului, nu? Să îl întrebe ce vrea el de fapt de la Clara. Iar ea nu va afla niciodată. Sigur, putea face asta. Dar ce să-i spună?

Nu conta. Oricum pornise mașina; avea să se oprească în fața blocului ei.

 

Am uitat să vă spun că duminică mi-a plăcut cu atât mai mult cu cât îmi fusese dor de amețitu’ de coleg al meu. În plus, m-am simțit … nu știu exact cum, dar Oana și SgReader și-au luat sarcina de părinți de ocazie în serios. Sau să fi fost din cauza drumului?…

   Bine, gata. Vă las să citiți!

Campania cu cititul s-a anulat. Acum trebuie să promovăm vuvuzelele 😆 . Mai mă gândesc, că nu m-au băgat încă în partid 😛

19 păreri la “Acolo

  1. Pingback: De prin curte, adunate… « Noaptebunacopii's Blog

  2. Campania cu cititul nu s-a terminat, nu te lasa influentata de Oana ca te dezinformeaza ca sa te faca vuvuzela sefa…Campania cu cititul doar se odihneste, n-a murit!

  3. Pingback: Amenințarea « Adakiss's Blog

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.