Scrisori și excursii

                

Ziceam odată că îmi e dor de cineva. Și că nu mă mai cunoaște și nu îl mai cunosc. Așa că m-am decis să scriu o scrisoare. Nu, scrisoare pe bune, din aia cu plic și timbru. Și am scris un eseu , cum a zis mama când a văzut cât scriu 😆 . Și azi primesc telefon. „Am primit scrisoarea…” Mi s-a făcut inima mică, mică. „A fost prea puțin ca să înțeleg, dar… îmi place ce am aflat, ce mi-ai spus, de ce mi-ai spus.”

Sorumea stătea buluc lângă telefon. Reacționează, dacă poți. Am lăsat o lacrimă, doar pentru că n-am mai auzit de mult cuvinte spuse astfel din partea lui. Și m-a bucurat și m-a durut în același timp. Pentru că îmi e dor să îl aud, să îl văd, să îl simt. Am visat de atâtea ori că trecem unul pe lângă celălalt, fără să ne cunoaștem. Și poate așa va fi. Urăsc telefonul ăla, că parcă ne ține la distanță, când, de fapt, el mă apropie, într-un fel ciudat, de persoana aceea de care îmi e atât de dor.

       Dar mâine va fi bine, noaptea va șterge din nou urmele, le va ascunde undeva departe. Cel mai rău e când uit ușa deschisă și ies toate și mă urmăresc o zi întreagă.

  Gata, am terminat cu sentimentalismele. Nu ați înțeles nimic, știu sigur, dar poate vă spun odată…

Acum, lucruri serioase.

Mâine e ziua Elenelor (Constantini n-am) și ia de strânge bani pentru o colegă. Eu cu informarea, cu banii, cu cadoul, cu bonuri, cu ambalaje, împachetări, fundițe. Of… Mâine trebuie să îmi iau banii înapoi, că nu îi las eu așa. Oricum, pe lângă asta, noi(adică toată clasa) trebuie să ne organizăm excursia, că diriga nu e prea entuziasmată. Așa că Diana (mersi că îți bați capul pentru adormiți 😆 ) se plimbă de câteva ore pe niște site-uri să găsim cazare. Interesant și nu prea. Cel mai nașpa e că unii vor, unii nu. Le ceri părerea, iar ei zic:Cum vreți voi. Păi stai, frate, că nu e excursia mea și a ei, e a noastră, a tuturor. Oameni (nici măcar) dezorganizați și neinteresați. -Unii, nu toți, de ce să zic.

   Oricum, dacă aveți vreo idee pe unde aș putea să găsesc (site adică) locuri de cazare prin Sibiu, vă rog să îmi ziceți și mie. Că mor aici cu ochii în ecran și nu găsesc nimic.

   Acestea fiind spuse, vă las cu leapșa Iuliei (Partea a II-a de ieri):

Oldies but goldies:

Leonard Cohen – Dance me to the end of love

SUNT ADA ȘI CITESC!

 

Anunțuri

10 păreri la “Scrisori și excursii

  1. :* imi pare foarte rau…dar viata merge mai departe…timpul nu ne asteapta pe niciunul… 😉 haaaa…maine…. de abia astept… diana, multumim!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s