Nu mă întrebați că nu răspund

       Nu mă întrebați de ce sunt așa azi. De ce nu am zis nici 10 cuvinte pe drumul spre casă sau ce de am răspuns la SMS-uri în două vorbe. N-am… viață, n-am chef, n-am gândire.

   Azi m-am simțit ca un robot, programată să le fac pe toate. Școală de la 7, exerciții la toate orele, stat în plus la franceză (de fapt, în orar era franceză, dar am făcut engleză cu grupa de avansați și am stat degeaba 40 de minute,că nu ne-a dat drumul). Drum spre casă, schimbat, mâncat, ghiozdan, teme, lecții, referat pentru teză, 20 de telefoane pentru lămuriri la subiectul de teză. Singurul lucru bun: am fost la coafor și apoi am făcut poze 😉 . Măcar să mă simt frumoasă…

      Am anulat o întâlnire a iubitorilor de cultură, ca să învăț, ca să mă trezesc din amorțeală. Habar n-am ce e azi cu mine. Am obosit să repet același tipar. Abia aștept să dau teza la română (mâine, adică) și să scap. Restul notelor le rezolv eu. Am aflat că trebuie să îmi dezinstalez antivirusul și să instalez altul (și eu n-am răbdare cu programele astea…) și că probabil trebuie să mă milogesc de unul sau altul să-mi reformateze discul C (fir-ar…). N-am mai citit nimic de o săptămână și de scris, nici nu mai vorbesc. Totul e o vijelie, ca să nu mai zic că mă mai pune și mama să fac nu-știu-ce prin casă… Telefoane peste telefoane, fugit de la unul la altul ca să faci un lucru mărunt, să depinzi de altul pentru a reuși ceva de care depinde viitorul tău… Sună a viață de 16 ani? Că mie nu-mi pare, serios.

      Acum o oră aveam niște nervi… m-am răzbunat pe șifonier. Apoi am dat drumul la muzică la maximum și, vă vine sau nu să credeți, mi-a trecut. Adică s-au separat gândurile și am reușit să mă concentrez pe un fir central (am dat-o în metafore…) .

   Bine, m-am plâns destul. Părțile bune ale zilei:- mâine cred (nu știu sigur, dar sper și eu) că vine Oana. – de câte ori am zis asta în ultimele postări…

                                                                              – am găsit rătăcit prin caietul de română o compunere interesantă, de dinainte să mă apuc eu serios de scris. Sper să o pun în week-end-ul ăsta.

   Nu zic nimic de politică, că nu mă pricep și că știți și voi în ce țară de rahat nimic trăim.

   Vă las cu o melodie, cu dedicație pentru Răzvan, că tot îi place lui:

David DeeJay feat Dony – Temptation

Sunt Ada și citesc!

 

Anunțuri

12 păreri la “Nu mă întrebați că nu răspund

  1. woow..dc esti esti rea? am inv si de ajuns cred..dar dak nu are cn sa-mi zik si mie…cum ar suna dak mi-as sp sg? suna ciudat dak am urat succes tuturor?

  2. eu,rea?! ha… ma simt incantata de un astfel de compliment…esti o dulce… normal ca suna ciudat. uite iti urez eu: SUCCES, anka! dar la cat de mult mi-ai sp ca ai inv si eu care debia mi-am facut niste idei…waw…nu vreau sa-mi imaginez ce va iesi…deocamdata ZAMBESC…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s