Aștept…

Ce aștept? Păi, primăvara. Nu-i vorba, că soarele a apărut pe cer și păsărelele ne-au acompaniat azi la ora de română(erau pe fundal la comentariul nostru siropos pentru o proză contemporană; ceva cu dragostea pierdută în timp).

     Dar aștept primăvara în adevăratul sens al cuvântului. Cum adică „CUM?”? Adică pură, proaspătă, sinceră… Cer prea mult? De ce n-aș face-o? Până la urmă am tot dreptul să-mi cer libertatea. Să las în urmă tot ce m-a înfrigurat iarna asta lungă, tot ce m-a făcut să simt ploaia înghețată pe obraji și vântul încercând să mă doboare.

     Mă gândeam să plec; în lume. (știu că n-aș avea curajul să las totul în spate și să nu mă mai întorc niciodată; lăsați-mă măcar să-mi imaginez) Și unde aș pleca? Undeva unde e primăvară mereu. Nu vară; e prea stabilă, prea previzibilă. Soare vesel pe cerul mereu tânăr, nori furioși care împart fulgere și tunete în stânga și-n dreapta, făcând-o pe sorumea să se ascundă sub pat (asta-mi place, trebuie să recunosc:) ) Eu nu vreau asta; vreau să mă redescopăr, să mă nasc, să cresc, să simt, să fiu eu.

     Asta voiam de fapt – să fiu eu. M-am pierdut undeva în noaptea prelungită în care m-am înecat de câtva timp. Adică sunt tot aceași prezență, am observat că ai mei colegi mă recunosc încă – și pretind că mă cunosc. (Oare? Nu o fac nici eu cu prea mult succes; dar știu că, uneori, sunt ca o carte deschisă, așa că nu insist). Dar nu mai sunt eu. Mă simt goală pe dinăuntru, de parcă mi-a rămas doar umbra. Restul… Restul cică a plecat înaintea mea. Unde? Păi în lume…

     Încă mă caut… M-a găsit cineva?

     Am și melodie:D. O tot ascult de când am dat de ea pe un post, la TV. Și îmi place.

 You’re not alone…

     Mă mai gândeam la ceva. Știți că toată lumea pleacă pe Marte. Nu, domnule, eu rămân aici, că, dacă tot plecați toți, o să rămână Pământul singur. Plecați fără stres, că am eu grijă de el.( Câtă poluare pot eu produce???)

     Așa că… Aștept… Primăvara, pe mine, pe… încă cineva, care m-a găsit.

Anunțuri

4 păreri la “Aștept…

  1. Nu-mi place… nţţţ! Nu gust genul acesta de scrierin 😀 😛 😀 recunosti discursul? Ei, n-ai cum sa nu-l recunosti. Trecand peste, eu nu as vrea sa mai fiu gasit. Sincer, as pleca, pentru totdeauna si nu ar durea chiar tare, dar vreau sa fiu un Jumper! Nu de alta, dar vreau sa dispun de resurse financiare. Si sa pot sa ma distrez, in stilul meu mai sadic!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s