Un hacker tot un hacker rămâne. Aşa că am devenit membră a grupului, m-am implicat în concursurile lor, i-am promovat şi am devenit prietenă cu admin-ul, pe numele lui Cătălin. Am fost prin zonă când au schimbat host-ul şi când au fost implicaţi într-un fel de conflict. Acum au venit la munte, iar eu sunt în cercetare psihologică. Sper să găsesc ceva, să-l găsesc pe vinovat. Tot am în minte un roman poliţistcitit, tot cu bloggeri, numai că jumătate din ei mor…
***
Tace o vreme. El are altceva în minte, dar se hotărăşte greu.
– Uite, e ceva ciudat aici. Nu ştiu exact, dar trebuie să fie; aşa simt.
Îl cred. Sunt prea multe tensiuni, deja. Şi prea mulţi oameni noi, dintr-o dată. Îl asigur că e doar impresie de început
***
– Ţine-mă în braţe; ascunde-mi faţa la pieptul tău.
O replică siropoasă de altfel, dar o spun fără tonalitate. Mă înconjoară protector, ca şi cum mă odihneşte cu căldura lui. Scot mobilul şi răspund – Sergiu.
– Nu sunteţi pe hartă, începe brusc, speriat.
– Cum adică?
– Adică acum patru ore aveam 25 de puncte pe GPS; acum am doar unul – tu.
Dacă vreți să știți ce se întâmplă cu bloggerii, de ce nu mai apar pe GPS, dacă acea tensiune e sau nu justificată, povestea scrisă pe Suspans.ro este la un click distanță!
