Cuvinte pe portativ

Ei bine, probabil că titlul sună „retro” cum îmi spunea cineva atunci când sugerasem un nume pentru un club de fotografie. Dar eu sunt mai poetică, îmi plac cuvintele cu subînțeles.

Dar să nu mă îndepărtez de la subiect. Mi-a venit o idee. Așa că dau startul la un mic concurs. Sau o leapșă. Cum vreți voi. Deși e incorect spus „concurs” pentru că simt că voi fi cea mai câștigată. Și să vă spun regulile

Pasul I

Vă dau o listă de zece melodii, mai mult sau mai puțin plăcute sau cunoscute. Fiecare dintre voi alege una dintre ele și o inserează într-o postare. Stați că nu e așa ușor. Apoi, pe baza acelei melodii, sau cu o oarecare legătură, fie cu titlul, cu versurile, videoclipul sau doar ideea, să scrieți cel puțin zece rânduri. O mică poveste, sau o descriere, versuri sau proză.

Sună bine? Să vedem și melodiile „norocoase” (mă simt ca la „Vrei să fii miliardar?” )

Simplu – Dancer for money
Chris DeBurgh – Lady In Red
Taxi – Dragostea ca o pereche de pantofi
Dead man’s bones – Werewolf heart
A-ha – Forever not yours
Christina Aguilera – Fighter
Leonard Cohen – Dance me to the end of love
Natasha Bedingfield – I bruise easily
Haggard – Hijo de la luna
Florin Chilian – Chiar dacă

V-aș ruga să îmi dați cumva de veste atunci când postați, căci sunt curioasă. Desigur, aveți voie să alegeți mai multe melodii Și, evident, puteți da mai departe ideea. Nu că vreau să-mi fac reclamă sau ceva. Sunt doar curioasă de cum se interpretează melodiile.

Și mă simt nevoită să dau startul. Așa că încep leapșa

Încă o seară. Încă un dans. Oare cât voi mai face asta? Până când mi se vor uza pantofii…

Îl văd. Îmbrăcat în negru, așa cum mă așteptam. Știe că el urmează. Aseară a fost a treia săptămână la rând în care am găsit un trandafir roșu pe locul rezervat mie de la masa din centru. Melodia mea preferată tocmai a început. „Lady in red… Is dancing with me…” Nu îl privesc, dar simt că se apropie. Îmi atinge ușor spatele gol în timp ce trece pe lângă mine spre partea din față, organizată special pentru dans. Mă ridic și îl urmez, prinzându-mi trandafirul în păr. Se oprește cu fața la mine în mijlocul sălii, între mese, și mă prinde de mână. Mă trage aproape de el și conduce grațios un dans lent. Mă pierd în privirea lui. Ochii îi sclipesc verzi. Parfumul lui îmi invadează minteași, pentru o clipă, instinctul îmi spune să fug. Dar nu pot. Mă las condusă, focul roșu al rochiei mele completând întunecimea cămășii lui fine.

- Trandafirii pălesc în comparație cu tine, șoptește aproape de urechea mea. Respirația-i caldă îmi gâdilă gâtul, dar încerc să nu cedez, să nu uit de ce sunt aici.

- Dacă e tot ce-mi poți oferi…

Zâmbește – o simt, deși nu-i văd fața. Mă prinde de talie mai strâns și ne conduce până în zona destinată dansului. Nu mai văd pe nimeni. L-am urât atât de mult pentru că mi-a refuzat oferta, acum mai mult de o lună, încât nu m-aș desprinde de el. E contrar tuturor regulilor mele.

Dansul se termină și rămânem nemișcați, privindu-ne, aproape gustându-ne cuvintele ce nu vor să iasă. Mă desprind de el și mă strecor printre mesele de unde ochi curioși, geloși sau înflăcărați ne privesc cu nesaț. Ies pe holul întunecat tocmai când mă simt prinsă de mână. Nu înțeleg că plângeam decât atunci când urmează cu buricele degetelor lacrimile grele, calde.

- Nu pleca…

- Asta fac, spun stins. Dansez pentru bani. Nu pot să te iubesc…

Inspir adânc și mă dezlipesc de el, alergând spre ieșire. Aud ultima lui șoaptă, la fel de dureroasă ca sufletul meu.

- Nu pleca…

Ies în frigul unei nopți de decembrie. Noaptea Crăciunului. Din nou singură. Îmi folosesc toată energia ca să nu mă întorc la el, să-i șoptesc.

Nu am voie să te iubesc…