Miercurea fără cuvinte – vis

UPDATE: La mulți ani de Ziua Națională a Fotografiei! Frumoasă potrivire!

Uite-așa aș vrea. Zăpadă, liniște și cer în curcubeu.

Foto: PhotoGraphos.com

Semnez Miercurea fără Cuvinte cu primul articol pe acest an. Carmen, bine te-am regăsit!
Mona, dăm o tură prin zăpada altor ani?

Dincolo de bloguri, vorbește viața.

Ticăitori

Dincolo de bloguri, vorbește viața.

Timp.

Am șase ceasuri în casă, pornind din dormitor, cel pe care îl văd primul, apoi unul pe hol, două în bucătărie, unul la mână, unul la telefon. Niciunul nu arată aceeași oră. Încep să cred că au și motiv.

Cel din dormitor trage de secunde, ca să pot dormi mai mult – aș vrea eu, nu?

Cel de pe hol e înainte, mă zorește, să nu mai stau atâta în fața oglinzii – normal, voi ajunge să fac competiție cu sora mea…

Cele din bucătărie se ceartă între ele. Unul mă lasă să mănânc fără să mă grăbesc, celălalt mă ia la rost că nu sunt încă încălțată și cu rucsacul în spate. Ceasul de la mână și cel de la telefon complotează. Cel de la mână îmi grăbește minutele de stat la cursuri, iar cel de la telefon, orele pe care le mai am până să mă sune.

Timp.

L-aș vrea oprit acolo, unde totul era bine. Unde puteam spune că nu am nicio grijă, că sunt „bine” și să mă și cred. Înghețat în orele acelea în care îi vedeam doar ochii și îi auzeam doar vocea prin murmurul întregii săli. Dilatat în copilăriile în care mica mea soră era mică, în care nu mă înțelegea și în care trebuia să o prind, ca să nu cadă. Acum mă prinde ea pe mine…

L-aș vrea trecut repede și cu pierderi de memorie, atunci când mă cert. Cu alții. Atunci când diferențele nu se rezolvă prin înțelegere și „lasă de la mine”, ci prin cuvinte rele.

Timp.

Îl opresc atunci când dorm. Am altul ascuns sub pernă. Un timp fără ticăitor, un timp fără urmări. Un timp în care pot să-l visez, sau să nu visez nimic, dacă vreau liniște.

Stau cu coatele pe masă și cu obrajii în palme. Tic, tac. Ca o bombă cu ceas. De parcă la următoarea oră fixă se va opri totul. Nu, merge înainte. Doar inima se mai oprește, secunde, când mă gândesc. Când gândesc prea mult.

Timp. E timpul să dorm…

Să vă fie viața liberă ca un ceas fără ticăitori!