Evadare!

Azi am evadat. Din drumul școală – acasă. Am furat o oră din decorul atât de… stabil și am stat la soare în parc. Cu câteva colege. Și ne-am jucat. Hihi. De când nu am mai jucat niciun joc de copii! Nu, nu șotron, nu „Flori, fete, filme, băieți”. Un joc de copii, cu răspunsuri încurcate. Am râs. M-am simțit bine. Chiar aveam nevoie de o evadare.

Și mai am un vis… Să plec din oraș așa, într-o zi. Să plec dimineața și să mă întorc seara. Să nu planific, să nu mă aștepte nimeni în respectivul loc. Sau să nu fiu singură. Să fiu cu cineva… Cu cineva drag. Să ne plimbăm de mână, fără să zicem ceva, fără să ne temem că acea tăcere devine… aiurea. Nu. Deloc. Mi-ar plăcea.

Până atunci, ce toamnă? Azi a fost cald, mâine e posibil să nu mai fie. Capricioasă vreme. Ca mine… Acum zâmbesc, apoi mă întristez, peste două clipe sunt melancolică. Nu depresivă, cum mă judecase cineva într-o seară Mă amuză oamenii care se simt cunoscători după doar câteva conversații. Și mă amuză cei care își păstrează credințele, dar vor să le dărâme pe ale altora. Dar… alte povești, alte vieți A mea e… frumoasă. Da, e frumoasă!

Să aveți un weekend plăcut!

Original photo