„Kit Black” – Monica Ramirez

Cartea Monicăi e citită de ceva zile, prezentarea scrisă cu pixul pe foaie tot cam de atunci, dar abia acum reușesc să vă povestesc despre romanul de dragoste pe care l-am citit – așa cum vă amenințam acum câteva zile  

Titlu: Kit Black

Autor: Monica Ramirez

Editura: Tritonic, colecția Cașmir, 2011

Sărutul nostru păru să se întețească aidoma unui foc; o scânteie, un fir de fum, o flacără plăpândă, apoi un rug nestăvilit care ne consuma pe amândoi.

Kit Black, fata unei prostituate dintr-un oraș din Corsica, se deghizează în băiat, încercând să scape astfel de abuzurile bărbaților. La fel ca tatăl ei, mort într-o bătălie, Kaitlin e fascinată de albastrul mișcător, dorindu-și să plece pe mare. Însă e prea săracă pentru a-și permite cizmele și sabia necesare pentru a se înrola. Salvarea ei vine cu numele lui Armand Etienne Dupuis, un ofițer francez cu „ochii de un verde ca jadul”, de care fata se îndrăgostește pe loc.

Auzind discuția dintre Armand și un alt ofițer – în care primul afirma că, deși intenționează să fie fidel până la apropiata nuntă, ar accepta o noapte cu „un înger bălai” – Kit pretinde a fi băiat și negociază o noapte cu „sora lui” în schimbul a două monede de aur pur. Bărbatul acceptă, iar Kaitlin redevine femeie pentru o noapte, în care descoperă iubirea, deși se considera „imună”.

După această noapte, însă, începe „aventura” lui Kit. Se îmbarcă pe un vas englezesc, devenind dușmanul bărbatului pe care îl dorește. Temuta femeie-pirat duce însă dorul celui care, iubind-o atât de mult, îi propusese să-i devină amantă, iar ea refuzase.

Kaitlin e o fată deșteaptă, frumoasă, apreciată, admirată de mulți bărbați. Povestea ei de dragoste intens conturată se termină în acest volum (pentru că sper că voi mai citi ceva cu sau despre Kit ) după o perioadă tulbure pentru ea, din cauza lui Armand.

Dacă au rămas împreună sau nu, dacă au supraviețuit, veți afla singuri. Este un roman care se citește ușor și se simte aprins, care scrie puține, dar spune atât de multe!

Am citit într-adevăr cu sufletul la gură, nu am lăsat cartea din mână. Veți zice că e promovare între colegi de breaslă, dar n-aș avea nici un interes. E o poveste de dragoste, destul de ușoară ca să o poți savura, fără să ții dex-ul lângă tine sau să recitești niște fraze complicate. Destul de grea încât să îți ți respirația câteva pagini. O, ce sa mai zic, e o carte care merită citită!

Lectură plăcută!