„Negru de fum” – Ivona Boitan

Titlu: Negru de fum

Autor: Ivona Boitan

Editură: Tritonic LIT, 2010

 

„În toată lumea asta, în toate bibliotecile, peste tot, e o singură carte… nu e nimic aici din ceea ce n-ai pus tu în carte…”

 

Negru de fum a acoperit orașul Copșa Mică, actual Culcer – un oraș mic, în care intervenția băncii Renașterea a făcut ca toți – aproape toți – să se mute în cartierul Renașterea. Anghel Arhitect este printre cei care nu s-au mutat. Însă boala copilului său (SCRV – Sindromul Copacului Răsucit de Vânt) îl obligă pe Anghel să ceară un împrumut Băncii. Dar cerințele nu sunt tocmai obișnuite. Trebuie să aibă un vis pe care să-l dea la schimb și să fie bun – un fel de joc.

„Până la urmă, jucăm „Piticot”, „Sus-Jos” și „Nu te supăra, frate” toată viața. Doar că în loc de zar avem zile pe care le rostogolim…”

E pusă în joc credința – în sine, în alții, în rezolvarea problemelor – înțelegerea, acceptarea.

„Și dacă mi s-ar oferi ocazia nu m-aș duce, că atunci nu aș mai avea cum să fantasmez. Cred că așa e și cu credința. Dacă l-am vedea pe Dumnezeu, n-ar mai fi loc de credință…”

Dragostea părintească e cumva pusă în balanță cu cea pentru lectură, felul în care arăți nu mai contează, cuvintele grele nu trebuie lăsate să acopere sufletul, nebunia e relativă.

„Poate că suntem nebuni în măsura în care nebunii au fost primii care au văzut adevărul. În măsura în care toți muzicienii, pictorii, scriitorii, sunt nebuni.”

Anghel e „cititor profesionist”, care „uita și să respire dacă nu și-ar fi programat respirația odată cu fiecare pagină dată”, nu-i plăcea când Angela – soția lui – plângea: „se simte ca și când ea ar fi stricată și el n-ar ști să o repare”.

Trezirea la realitate e tulburătoare. „Dar pe vremea aceea credeam că prietenii sunt martorii mei. Sau că martorii sunt prietenii mei…”

„Bunătatea nu poate fi doar un slogan în spatele căruia stau golurile noastre existențiale, justificări pentru a ne demonstra că suntem mai mult decât niște animale.”

„Răutatea e doar lipsa bunătății. Bunătatea e concretă și directă, așa cum spuneai și tu, răutatea însă e versatilă. Poți fi bun într-un singur fel, dar rău în foarte multe…”

Cartea, în ciuda lipsei liniuțelor de dialog, este una bine scrisă, captivantă, cu citate din Apocalipsă, puțin mister – sau intervenția lui Dumnezeu? –, dileme interioare, emoții.

• „Lucrurile cărora le acorzi atenție, în timp cresc…”
• „Odată schimbat ceva, toate se schimbă în consecință.”
• „Dar dacă te uiți suficient de departe, orice familie pare fericită…”
• „Nu te gândi la ziua de mâine, ziua de mâine se va gândi la ale sale. Îi ajunge zilei răutatea ei.”

 

Lectură plăcută!

„Și totul va fi conform planului. Al cui plan? Vorba aceea, vom trăi și vom vedea…”