M-am gândit. M-am plâns atâta de tata. Dar eu am niște părinți superbi. Tata stă departe de noi pentru noi. Orice aș zice, pentru binele nostru o face. L-am auzit plângând prin telefon, deci nici lui nu i-a fost ușor. Dacă vine de Crăciun, ar fi superb, după atâta vreme. Mama, singură cu doi copii. Nici ei nu i-a fost ușor. Nu-i este ușor. Așa că de ce să mă plâng, atunci când îi am pe amândoi și știu că, într-un fel sau altul, tot ce fac o fac pentru noi, pentru mine și sora mea.
Asta a pornit de la porunca a cincea din Decalog: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.” Trebuie să recunosc faptul că orele de religie de anul acesta sunt poate cele mai interesante ore. Pentru că nu vorbim despre religie, în modul strict, ci profesorul, preot la un spital din Pitești, vorbește foarte frumos și, mie una, îmi prezintă niște interpretări pe care nu le prevăzusem.
Da, aseară am reușit să scriu un capitol. „În final!”, vorba lui James 
Mâine am lucrare la geografie. V-am înnebunit cu lucrări, teze, lucrări, dar asta e viața mea. Restul… A, da, Anca m-a zăpăcit cu dansurile populare la care merge de curând. Dar mă bucur pentru ea, căci e foarte încântată de ceea ce face.
Vă las acum. Mă duc să văd densitatea medie a populației în Africa
O seară bună!
PS: mi-a venit idee pentru continuarea de la povestea cu profu, dar nu am timp azi. Probabil mâine 
PS2 : Eme scrie superb Uitați aici. Scuzați greșelile de scriere. Vlady e deja certat. Sunt foarte strictă din punctul acesta de vedere.
