Zilele trec prea repede; mult prea repede. Și, deși ne-am văzut zilnic, tot am impresia că nu e suficient, că nu va fi vreodată. Mi-a promis că face în așa fel încât să se mute în orașul meu, sau să mă viziteze des, dar mă tem că sunt doar vorbe, din categoria celor pe care […]
Azi hoinăresc. Fără Mirela, mi-am făcut curaj să mă plimb prin oraș. Undeva aproape de centru, scap de agitație și ajung pe o stradă pe care o urc încet, admirând curțile. Simt în spatele meu pe cineva și mă întorc să văd. Nu-i așa că era previzibil să fie el?… Îi zâmbesc, dar nu îl […]
Din țara lui Papură -Vodă Că serviciile din România lasă de dorit, asta știm toți. Că înainte să poți face doi pași ești îngropat în hârțogărie, nici asta nu e o noutate. Și parcă, totuși, nu-mi vine să trec ușor peste pățania mea cu Orange. Vreo patru ani, ai mei toți au căzut, ca mulți […]
Nu știu, sincer, de câte ori va trebui să spun, dar o voi face de câte ori va fi nevoie Pentru pasionații de lectură, seria „Jocurile foamei” e o investiție care merită. Mai ales pentru tineri Prezentarea mea o găsiți aici! Plus că Nemira are super reducere! Click pe poză și ajungeți la promoție!
Pentru că fericirile mici fac ziua frumoasă, am găsit pe net o listă cu 34 de fericiri. Eu sunt de acord! 34 de fericiri ale vietii: 1. Sa te culci pe asternuturi proaspat spalate 2. Sa stranuti de 3 sau mai multe ori la rand. 3. Sa te joci cu picioarele in apa. 4. Sa […]
Seara s-a lăsat încet, fără griji, de parcă aici „secolul luminii” nu a ajuns. Nu am deschis laptopul, iar telefonul mi-a servit doar ca să îmi asigur mama că sunt bine. Mirela m-a abandonat în favoarea unui proiect, așa că stau toată după-amiaza în curte, pe bancă sau în leagănul improvizat. Acum sunt pe pătură, […]
Am norocul să trăiesc într-un alt secol. Nu, nu am descoperit mașina timpului. Prietena mea stă în casa străbunicilor ei, într-un colț de oraș, între flori și fluturi. Mă știe de romantică, așa că m-a cazat într-una din camerele de la etaj, cu balcon și vedere spre curte și strada liniștită. Mi-am scos o rochiță […]
Am început să citesc romanul acum doi ani, în maşina unei amice, în drum spre casă de la o lansare. Nefiind volumul meu, l-am abandonat şi am reuşit să îl cumpăr anul acesta. Cu drag, despre o carte dragă! – Odihnească-se în lumina Raiului. (…) Se mai spune şi odihnească-se în pace. (…) Chiar dacă […]
Nu l-am mai văzut în seara aia. Și nici apoi, deși sunt de o săptămână în Constanța. Mirela nu știe cine e, nu am aflat nici măcar cum îl cheamă, iar pe sărbătoritul din seara aceea nu mi-am permis să-l întreb. Azi suntem în Vamă. Într-un restaurant drăguț, cu ferestre mari, cu vedere spre valuri. […]
– Te cunosc… Îl privesc pe deasupra marginii aurite a paharului și zâmbesc palid. – Mă confunzi, spun, puțin prea dulce. Se oprește și se lasă să cadă pe fotoliul din spatele lui. Mă privește curios, încruntat. Mă sprijin de marginea mesei rotunde, dar nu las paharul din mână – îmi place să îl învârt […]
